Sonet de izbinda Izbînda strînse-alături vitejii la festin, În platoșe, subt coifuri, cu suliți și topoare. Și zalelor frecate din nou, licăritoare, Li se stropea oglinda cu picături de vin Voinicii apărară fruntării și ogoare De fala cîte unui străin sau nestrăin, Și-i rătezară capul cu ochii de venin, Și-n puseră zăbală-n gingii sîngerătoare. Toți ațintesc cu pizmă pe cruntul căpitan, Căci fiecare-n sine de spada lui se miră ; Porunca lui temută smeri și pe Satan. Dar ăst fără de teamă flăcău biruitor, Se uită-n fundul cupei ce buzele-o goliră Și sfărimînd-o-n palmă, răcnește ; - ,,Vreau să mor !''