poezia lacul de mihai eminescu

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă. 

Şi eu trec de-a lung de maluri, 
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică, 
Îngânaţi de glas de ape, 
http://Versuri.ro/w/q517 
Şi să scap din mână cârma, 
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească, 
Unduioasa apă sune! 

Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

poezia cuvintele de stefan tudor

LACUL de Mihai Eminescu -comentariu literar-