Sonet de toamnă de Charles Baudelaire
Sonet de toamnă
M-ai intrebat, cu ochii tăi limpezi, de cristal:
Iubitul meu cel straniu ce daruri imi găseşte?
- Iubito, taci! Ţi-aş spune că inima-mi doreşte
Candoarea ce-avusese străvechiul animal
Tu, care-mi legeni somnul cu minghieri uşoare
Să nu ştii niciodată cumplitu-mi nenoroc
Nici taina scrisă-n mine cu litere de foc!
De patimă mi-e silă şi orice gind mă doare...
Să ne iubim cuminte. Amorul stă la pindă
Şi, nevăzut, ţinteşte cu arcul lui fatal
O, si cunosc prea bine eternul arsenal:
Ruşine, furii, crimă... O, margarită blindă
Suntem două amurguri de toamnă ostenită
O, tu, atit de albă şi rece Margarită!
"Charles Baudelaire - Les fleurs du mal"
Comentarii
Trimiteți un comentariu